Daca Turcia, in prezent aspiranta la titlul de membra a UE, ar primi acceptul acesteia, impactul asupra celorlalte tari membre ar fi destul de mare. Ca s-o luam pe rand, ar fi de departe cea mai mare tara, de vreo trei ori mai mare ca Marea Britanie si Italia si depasind ca marime Franta, Spania si Germania, cu peste 50%. S-ar afla pe locul doi, dupa Germania, in ceea ce priveste numarul locuitorilor. Este liderul unui bloc comercial alcatuit din sase republici central-asiatice vorbitoare de limbi turce, aflate in trecut sub dominatia Rusiei si cea mai mare parte a tarii nu se afla in Europa. In plus, Turcia nu indeplineste in totalitate standardele europene in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului. Nu e de mirare ca membrii UE vor sa traga adanc aer in piept inainte de a aproba intrarea acesteia. Totusi, in ce alta directie s-ar putea indrepta poporul lui Kemal Atatrk, care traieste intr-o tara laica, moderna, aflata in plin proces de industrializare, membra NATO (si care, sa nu uitam, s-a aliat cu Occidentul in timpul razboiul din Coreea si a celui din Golf)? Kemal Atatrk Oricine a ajuns sa treaca prin Turcia nu se poate sa nu fi remarcat cat de diferita este aceasta de alte state musulmane. Modernitatea tarii se datoreaza, in mare parte, influentei intemeietorului sau, Kemal Atatrk. Primul viitor presedinte al Turciei s-a nascut in 1881 in Salonic, pe atunci un oras otoman. In anul 1905, Mustafa Kemal, cum se numea la acea vreme, a absolvit Academia de Razboi din Istanbul. In 1915, cand a inceput campania Dardanele, el ajunsese la gradul de colonel. Razboiul de Independenta pentru eliberarea de sub jugul otoman a inceput in 1919, cand Kemal, pe atunci general, a format o armata de eliberare in Anatolia si a organizat un congres. Acesta era predecesorul Marii Adunari Nationale, inaugurate in aprilie 1920, cand Mustafa Kemal a fost ales presedinte. El a inceput transformarea tarii sale insufletit de un zel neabatut, creand un nou sistem politic si juridic, abolind califatul si laicizand atat guvernul, cat si invatamantul. Calendarul islamic a fost inlocuit de cel occidental, au inceput sa se poarte palariile occidentale in locul fesurilor, iar femeile au renuntat la valuri. In 1934, Parlamentul Turciei i-a dat lui Kemal numele de Atatrk, care inseamna parintele turcilor. Procesul de laicizare continua si in zilele noastre. Turcia nu este taramul seicilor, dervisilor, discipolilor si fratilor mireni, a declarat el, dezvaluind o mai veche aversiune fata de fundamentalismul religios. El considera ca occidentalizarea si intoarcerea la radacinile turce sunt perfect compatibile, in masura in care islamul era tolerat ca religie, insa interzis ca stil de viata.
Cultura, Valorile, Concepte Stilul de conducere si statutul
Pe timpul Imperiului Otoman si in cea mai mare parte a istoriei turce, puterea a fost concentrata in cateva maini. Sultanii si califii erau indiscutabil atotputernici si ii caracteriza un stil de conducere autocrat. Kemal Atatrk a schimbat aceasta stare de fapt si a intemeiat o republica democrata care, in pofida numeroaselor sale perioade dificile, a functionat la fel de bine ca multe alte democratii teoretice. Este adevarat ca armata a actionat nedemocratic in cateva ocazii, considerandu-se "aparatorul poporului", insa dupa fiecare lovitura de stat militara a predat din nou controlul civililor. Atatrk le-a acordat femeilor dreptul la vot in 1934 si a existat chiar si o femeie prim-ministru, insa acestea mai au o cale lunga de strabatut pentru a obtine drepturi egale cu barbatii, pozitia fiindu-le adesea amenintata de fundamentalistii islamici.
Spatiul si timpul
In Turcia, iti ia timp sa faci ceva, iar oamenii intarzie la intalniri. Istanbul orasul cu cea mai mare extindere necontrolata din Europa nu-ti ofera prea mult spatiu de manevra si multe intarzieri sunt provocate de problemele de trafic. Turcia este o tara mare cu o densitate mica a populatiei. In general, intre vorbitorii turci exista o "distanta a respectului" de peste un metru. Cu toate acestea, turcii mediteraneeni sunt oarecum tactili intre prieteni (acest lucru se limiteaza la persoanele de acelasi sex). In multe orase si sate, este ceva obisnuit sa vezi barbati dansand intre ei. Strainii sunt adesea invitati sa participe nu va sfiiti!
Factorii culturali ai comunicarii. Modele de comunicare si utilizarea limbii
Stilul de comunicare turcesc are o tripla provenienta: islamica, mediteraneana si rasariteana (otoman, selgiuc).
De la primele doua li se trage vioiciunea - sunt in general pluri- activi si axati pe dialog. Influenta rasariteana este si ea extrem de vizibila - sunt mai reactivi decat orice popor european, cu exceptia, poate, a finlandezilor si pot fi incadrati in randul culturilor deprinse sa asculte, asemanandu-se cu o serie de republici central-asiatice precum si cu unele societati confucianiste. Exponentii culturilor reactive ii lasa pe interlocutori sa vorbeasca primii si incearca sa-si modifice "din mers" replicile sau atitudinile, pentru a fi in concordanta cu ale acestora. In cercurile de afaceri adopta un stil cercetator - ii intereseaza orice forma de schimbare care ar putea atrage dupa sine progresul. Sunt politicosi si amabili (mai mult decat occidentalii), insa vor sa fie considerati occidentali si moderni. Manifesta o exasperare fireasca atunci cand se lovesc de refuzul occidentalilor, dar sunt rabdatori si persista in incercarea de a deschide si a pastra niste cai de comunicare acceptabile.
Tipul de ascultatori
Reactivi de fel, turcii sunt niste buni ascultatori, dorind cu disperare sa invete de la colegii lor occidentali. Isi tin in frau exuberanta mediteraneana si gustul islamic pentru justitie, adica se abtin in mod normal sa-si intrerupa interlocutorul. Nu incearca nici sa vorbeasca peste el, cum fac francezii sau arabii. Ei asculta cu un oarecare scepticism, insa in general nu ai ce sa le reprosezi si rareori sunt incorecti (numai atunci cand simt ca sunt trasi pe sfoara).
Comportamentul la intalniri si negocieri
Intalnirile se desfasoara in general intr-o atmosfera placuta, semioficiala. In calitate de gazde, turcii sunt deosebit de politicosi si plini de solicitudine. Nu se poate spune ca nu au experienta in ceea ce priveste negocierile, daca ne gandim la intensa activitate comerciala la care erau expusi pe vremea Imperiului Otoman, atat de vast si de trainic. Pentru ei, tocmitul este un lucru firesc si sunt dezamagiti daca nu pot sa o faca. Preturile de pornire nu au mare legatura cu valoarea produselor. Negustorul turc care se lasa convins sa reduca pretul sau care este refuzat, isi pastreaza calmul, fara a da semne de furie sau suparare. Usa ramane deschisa pentru afaceri viitoare. Turcii sunt dispusi sa-si asume riscul in afaceri, insa manifesta o precautie fireasca atunci cand investesc in proiecte noi si importante. Analizand pietele, ei sunt constienti de valoarea pozitiei lor geografice ("punte intre est si vest").
Cum sa te intelegi cu turcii
Regula de aur ar fi sa-i iei asa cum sunt, si nu cum apar descrisi in tot felul de relatari inselatoare. Ei pretind respect si recunoastere. Vor sa-si joace sansele. Daca va abtineti de la a critica neajunsurile actuale ale societatii turce, daca sunteti convinsi ca ei fac tot posibilul pentru a coopera si a-si pune lucrurile in ordine, daca le acordati incredere si aveti rabdare cu ei, s-ar putea sa gasiti in ei niste prieteni pe care va puteti bizui cu adevarat si (intr-o buna zi) vor fi deosebit de influenti.
