Piramidele

Unul din marile secrete ale piramidei este acela ca aceasta respecta prin constructie proportiile misteriosului numar de aur. Astazi se stie despre constructia piramidelor, templelor si mormintelor din Egipt ca sunt asezate astfe incat acestea dau o proiectie fidela a unor constelatii si chiar a Caii Lactee. Unii oameni de stiinta precum Roky McCollumn sau Robert Bauval au descoperit ca aliniamentul celor trei piramide de la Ghizeh formeaza o spirala de aur (ce pastreaza proportia exacta a numarului de aur f = 1,218…) care se suprapune exact peste harta astronomica a "braului lui Orion" iar sfinxul se afla pe axa de simetrie a dreptunghiului de aur in care se inscrie spirala.

Robert Bouval a fost primul care a aratat ca structurile de la Ghizeh reflecta ordinea stelelor din constelatia Orion. Egiptenii credeau ca Osiris isi avea resedinta in aceasta constelatie sugerandu-se deci importanta acesteia in religia lor. Totodata axul coluarului de acces la mormantul din piramida este centrat pe steaua polara cu o precizie impresionanta: 4 minute fata de unghiul facut in raport cu una din stelele Dragonului care prezinta exact nordul geografic. Cele 4 unghiuri ale bazei patrate se afla indreptate pe cele 4 puncte cardinale cu o perfecta exactitate sau inmultind inaltimea piramidei cu 1 miliard rezulta exact distanta de la Pamant la Soare, adica 150 milioane de kilometrii.
Nenumaratele exemple ar putea continua.

Piramidele au un amplasament de o complexitate arhitecturala colosala ce tradeaza multe insusiri si aplicatii stiintifice sau mistice. Taote acestea vrand sa reflecte perfectiunea si cunoasterea. Din cele mai vechi timpuri geomantia, amplasarea, forma si proportiile aveau o mare importanta in culturile marilor popare luind nastere adevarate stiinte ca Feng Shui sau geomantia indiana chiar mai veche decat aceasta. Toata aceasta stiinta conferea echilibrul optim spiritual si material. De aceea unele constructii mai speciale precum piramidele de la Ghizeh, aveau rolul de a modifica starea de constiinta adaptand-o la parametrii optimi pe care constructia ii reflecta. In acest caz conferind inalte experienta spirituale. In acest sens cunoscutul gazetar si publicist englez Paul Brunton in "Egiptul secret" trasand anumite paralele intre traditiile antice si forme, bazandu-se pe texte scrise spunea ca piramidele au fost utilizate in practicarea anumitor ritualuri cum ar fi dedublarea astrala o practica foarte des intalnita in antichitate. Prin forma si proportiile lor piramidele facilitau astfel practicarea inaltelor stiinte oculte ce deschideau spre misterele universului. Astfel calatoriile in constelatia Osiris se faceau in stare de transa extatica, dedublare astrala. In acest sens s-au gasit numeroase potiuni din amestecuri de plante sau alte substante, incantatii si forme de practica rituala care favorizau aceasta.

Secretele Piramidelor – o alta teorie

Egiptenii aveau puternice cunoştinţe astronomice. S-a descoperit că toate piramidele de pe platoul Giza sunt aranjate exact ca o oglindă pe Pământ a constelaţiei Orion. Egiptenii credeau că acolo este casa lui Osiris, zeul morţilor şi al lumii de dincolo.

Un arhitect afirmă că a rezolvat secretul piramidelor

Un arhitect francez a afirmat că a descoperit misterul construirii Marii Piramide a lui Khufu din Egipt - cu ajutorul unei rampe în spirală folosite pentru a duce blocuri uriaşe de piatră la locul dorit.

Totul a început în urmă cu 4500 ani, când o civilizaţie care nu dispunea de unelte din fier, roţi sau scripeţi a construit unul dintre cele mai misterioase monumente din întreaga istorie a omenirii: piramida lui Khufu din Egipt. Cum au făcut acest lucru? Nimeni nu ştie cu siguranţă.

Prin definiţie o piramidă este un corp geometric cu bază rectangulară şi patru feţe triunghiulare care se întâlnesc în vârf. Pentru istorici aceasta este un mormânt regal din Egiptul antică. Iar pentru omenire, cele trei piramide aflate pe platoul Giza la porţile oraşului Cairo din Egipt, Khufu, Chephren şi Mykerinos reprezintă o comoară dar şi un mister.

Ceea ce se ştie despre aceste piramide este faptul că au fost construite cu aproximativ trei mii de ani înainte de Hristos pentru a adăposti rămăşiţele faraonilor. Deşi cea mai impresionantă dintre aceste structuri, Piramida lui Khufu, a fost studiată şi fotografiată de nenumărate ori, miezul ei rămâne un mister evocând imagini cu bogăţii incredibile şi blesteme puternice.

Marea Piramidă este ultima dintre ultimele Şapte Minuni ale Lumi încă rămasă în picioare, singura care a rezistat nebuniei oamenilor şi furiei elementelor naturii. Era considerată cea mai înaltă structură din istorie cu o înălţime de 146 m până când a fost construit Turnul Eiffel. Şi totuşi nu se ştie nici cum a fost construită, nici cât timp a durat aceasta. Nu avem nici cea mai mică idee ce descoperiri fascinante se ascund în spatele pereţilor săi de piatră.

Martor a 4500 ani de istorie, Piramida lui Khufu a văzut cei mai mari oameni ai lumii venind să-i admire simbolismul excesiv, visând la cuceriri infinite sau chiar nemurire. Conducători în trecere şi călători anonimi, o mulţime au venit de-a lungul secolelor să-i calce pe pietre. Unii, intoxicaţi de sentimentul extraordinar dat de acest loc şi-au spus că un asemenea exces nu poate avea origine umană şi că doar o îndepărtată civilizaţie extraterestră ar fi putut produce o asemenea minune.

În timp secretul construirii Piramidei lui Khufu s-a pierdut. Oamenii au fost prin urmare liberi să-şi lase imaginaţie să zburde liber, creând teorii care variază de la imposibil la foarte puţin probabil. Indiciile reale sunt puţine, de exemplu câteva rânduri referitoare la arhitectul regal Hemiuni, care se presupune că a construit piramida în decursul a douăzeci de ani pentru ca marele Khufu să poată să îşi găsească somnul de veci în interiorul acestui vas din calcar şi granit, un container pentru viaţa eternă a regelui.

Există de asemenea câteva propoziţii rămase de la Herodot, care ne dau alte indicii: faimosul istoric grec a călătorit în Egipt în jurul anului 450 î.e.n., la mai bine de 2000 ani de la ridicarea piramidei şi a scris despre legenda locală. În cartea sa, Herodot descrie un rege tiran cu mii de sclavi cărând pietre. În mod curios, el spune că maşini erau plasate în spatele structurii pentru a ridica pietrele de la un nivel la altul. Patru secole mai târziu, un alt istoric grec vorbea despre o rampă frontală enormă folosită la dusul pietrelor către vârf. Alţii menţionau o rampă elicoidală externă făcută din cărămizi nearse, dar această idee nu rezistă în faţa unei analize serioase.

Ipoteza rampei largi. Rampe largi necesită un volum de piatră aproape egal cu al piramidei. În plus lucrul pe şantier ar fi trebuit să fie întrerupt periodic de fiecare dată când rampa trebuia extinsă. Astfel de rampe ar trebui să fie fie scurte dar prea abrupte pentru a fi folositoare sau line dar lungi de mai mulţi kilometrii. Şi ce s-a întâmplat cu materialul folosit pentru rampă. Pare iraţional să se fi construit întreaga piramidă cu ajutorul unei rampe frontale largi.

Ipoteza maşinilor. Aceasta este ipoteza menţionată de Herodot: maşinile erau folosite la ridicarea blocurilor de piatră de la un nivel la altul. Dar cum s-ar fi putut ridica blocuri de 65 tone astfel? Ar fi putut muncitori acţiona drept contragreutăţi pentru a ridica blocurile pentru ca apoi acestea să fie trase pe poziţie. Fiind o operaţie lentă şi periculoasă nu ar fi funcţionat pentru blocurile mai mari. Mai mult, astfel de maşini ar fi avut nevoie de suport orizontal. Prin urmare întreaga structură ar fi trebuit să treacă printr-o finisare grosolană la sfârşit. Limitele de timp sunt prea scurte pentru aşa ceva. Astfel de maşini au fost probabil folosite dar nu aveau cum să fie cheia metodei de construcţie.

Rampa în spirală. Aceasta este ipoteza cea mai populară în prezent. O rampă externă în spirală era construită în jurul piramidei. Avantajele acestei metode sunt:

- ar ajuta la construirea piramidei folosind cărămizi nearse, utilizând o cantitate mică de material

- avansarea construcţiei ar urma progresul locaţiei fără a încetini procesul prea mult

- o rampă externă ar furniza o pantă constantă lină de 8%. Chiar şi aşa în practică nu ar funcţiona pentru că ar fi fost imposibil să se verifice geometria piramidei dacă era ascunsă de rampă. Mai mult, o astfel de rampă ar fi fragilă şi s-ar prăbuşi în mod repetat. Întoarcerea la colţuri ar fi riscantă şi drumul ar fi prea îngust.

Ţinând cont de cele menţionate mai sus era şi timpul să se găsească o soluţie raţională pentrumisterul Piramidei lui Khufu, o soluţie care ar permite explicarea construcţiei de la început la sfârşit şi care ar răspunde la toate întrebările puse de-a lungul anilor.

Istoria a demonstrat însă că teoriile ştiinţifice au la bază iniţial intuiţia. Bănuiala lui Jean-Pierre Houdin i-a schimbat acestuia viaţa. După opt ani de studiu asupra subiectului arhitectul şi-a publicat descoperirile şi un model 3-D în care arată cum au ridicat muncitorii piramida din Giza în afara oraşului Cairo.

Houdin afirmă că a luat în consideraţie uneltele de piatră şi cupru existente la vremea respectivă, blocurile de granit şi calcar, locaţia piramidei şi rezistenţa şi cunoştinţele muncitorilor.

Conform teoriei sale – prezentate printr-un model computerizat disponibil la http://www.3ds.com/khufu – muncitorii au construit o rampă exterioară pentru primii 40 m, apoi au construit o rampă interioară în formă de spirală pentru a termina structura înaltă de 140 picioare.

Houdin de asemenea a afirmat că extraordinara Cameră a Regelui a fost adusă pe poziţie cu ajutorul unui sistem de contragreutăţi.