FOOTBALL HOOLIGANS
=HULIGANII DIN FOTBAL=
=HULIGANII DIN FOTBAL=
Huliganii din fotbal au un comportament indisciplinat și distructiv, cum ar fi certurile, vandalismul și intimidarea dintre asociațiile fanilor cluburilor de fotbal. Luptele dintre suporterii echipelor rivale pot avea loc înainte sau dupã meciurile de fotbal în locații pre-aranjate, departe de stadioane, pentru a nu fi arestați de cãtre poliție, sau pot erupe în mod spontan la stadion sau pe strãzile din jurul stadionului. Huliganismul se manifestã în multe feluri: de la strigãte și lupte scurte la revolte în care galeriile se bat cu bâte, sticle, pietre, cuțite sau pistoale. În unele cazuri, conflictele de la stadion i-au fãcut pe fani sã fugã în panicã, unii dintre ei fiind uciși atunci când gardurile sau pereții s-au prãbușit. În cazurile cele mai extreme huligani, polițiști și trecãtori au fost uciși, iar scutierii au intervenit cu gaze lacrimogene, vehicule blindate și tunuri cu apã.
O GALERIE DE SUPORTERI (cunoscutã ca o galerie de huligani) este o gașcã formatã pentru a lupta cu suporterii altor cluburi. Unele galerii, în special în sudul și estul Europei, au fost în legãturã cu politica de extremã dreapta sau cu rasismul, în timp ce alte galerii au fost asociate cu politica de stânga sau cu anti-rasismul. Opiniile politice ale galeriilor nu sunt reprezentative pentru toți suporterii echipelor. Huliganismul a luat amploare în fotbal undeva între anii ’70-’80. În loc sã poarte haine prin care sã se deosebeascã între ei, membrii galeriilor au început sã se îmbrace cu haine sport, de firmã și scumpe ca sã nu mai fie identificați ușor de cãtre poliție.
Huliganismul din fotbal a fost descris și în filme ca: .ID., The Firm, Cass, The Football Factory, Green Street și Rise of The Footsoldier. Existã, de asemenea, numeroase cãrți despre huliganism, cum ar fi: The Football Factory și Among The Thugs.. Unii critici susțin cã aceste reprezentãri mass-media instigã la violențã și la stilul de viațã huligan.
ISTORIA RECENTÃ
La început, huliganismul și violența în fotbal, erau necunoscute. Prima menționare a huliganismului din fotbal, în jocul modern, a avut loc în 1880 în Anglia, o perioadã în care bandele de suporteri se intimidau în cartiere. În 1885, când echipa Preston North End a învins pe Aston Villa cu 5-0 într-un meci amical, cele douã echipe s-au bãtut cu pietre, s-au atacat cu bâte și s-au scuipat unii pe alții. Un jucãtor de la Preston a fost bãtut atât de grav încât a leșinat. În anul urmãtor, fanii echipei Preston s-au bãtut cu cei ai echipei Queen's Park într-o stație de cale feratã. Aceasta a fost prima confruntare a huliganilor din fotbal care a avut loc departe de un stadion. În 1905, mai mulți fani ai echipei Preston au fost judecați pentru huliganism, inclusiv o bãtrânã de 70 de ani care era beatã și fãcea scandal dupã un meci cu echipa Blackburn Rovers.
Între cele douã rãzboaie mondiale, în Europa nu au existat cazuri de huliganism în fotbal. În sezonul fotbalistic 1955-1956 din Anglia, fanii lui Liverpool și Everton au fost implicați într-o serie de incidente. Prin anii 1960, o medie de 25 de incidente huliganice au fost raportate în fiecare an în Anglia.
AMERICA DE SUD
Argentina
Deși în fotbalul argentinian violențele au fost prezente încã de la început (sfârșitul secolului 19), grupurile organizate (Barras Bravas) au apãrut abia în anii '50 (Barras Bravas de Independiente, San Lorenzo de Almagro, Lanús, Rosario Central, Vélez Sársfield, etc) și '60 (Barras Bravas de Belgrano, Boca Juniors, River Plate, etc), și au continuat sã se înmulțeascã în urmãtoarele decenii. Fiecare club de fotbal din Argentina are o Brava Barra (galerie) corespunzãtoare și toate sunt violente. În aceastã țarã existã cele mai mari și mai puternice grupuri organizate ale suporterilor, din lume, și cele mai puternice dintre acestea sunt Barras Bravas de Independiente, la Newell's Old Boys, Boca Juniors și River Plate.
Primul asasinat legat de fotbalul argentinian a avut loc pe 02 nov 1924 în Montevideo (Uruguay), dupã ultimul meci din Campionatul Sud-American dintre Uruguay și Argentina. În Hotelul Colón (în care era cazatã echipa naționalã de fotbal a Argentinei), a izbucnit o luptã între suporterii Uruguay-ului și cei ai Argentinei. În urma acelui conflic un fan al Uruguay-ului a murit.
La data de 14 mai 1939, la stadionul Lanús, a avut loc primul incident major de pe teritoriul Argentinei. Într-un meci din diviziile inferioare dintre Boca Juniors și echipa localã, dupã o greșealã a unui jucãtor de la Lanús, jucãtorii au început sã se batã pe teren. Vãzând aceasta, fanii lui Boca Juniors au vrut sã dãrâme gardul și sã intre pe teren, fapt care ia determinat pe polițiști sã tragã focuri de armã pentru a-i împrãștia pe suporteri. Dar un ofițer de poliție, pe numele sãu Luis Estrella, a tras cu arma în tribunã omorând doi spectatori: pe Luis López și Oscar Munitoli (un copil de 9 ani).
Dar violențele sunt manifestate nu numai între fani, fotbaliști sau poliție, ci și împotriva arbitrilor. La data de 27 octombrie 1946, în timpul unui meci dintre Newell's Old Boys și San Lorenzo Almagro, de pe Stadionul Newell's Old Boys (în orașul Rosario), fanii locali au încercat sã-l sugrume pe arbitrul Osvaldo Cossio. Arbitrul anulase un gol al oaspeților. În minutul 89, mai mulți fani de la Newell's Old Boys au intrat pe teren, l-au lovit pe arbitru și au încercat sã-l sugrume cu propria curea de la pantaloni.
Pe data de 24 MAI 1964, mai mult de 300 de fani ai fotbalului au murit și alți 500 au fost rãniți în Lima (Peru) într-o revoltã în timpul unui meci de calificare dintre Argentina și Peru.
La 11 aprilie 1967, în Argentina, înaintea unui meci dintre Huracan și Racing de Avellaneda, un suporter în vârstã de 15 ani a fost ucis de Brava Barra Huracan la Stadionul Adolfo Tomás Duco.
Peste 70 suporteri ai echipei River Plate au murit în 1968 la un meci Superclásico în Buenos Aires când niște suporteri tineri au dat foc unor hârtii pe o terasã.
În 1997, un membru al Gardia La Imperial (Barra Brava Avellaneda), a fost asasinat de un suporter al echipei Independiente.
În 2001, un susținãtor al echipei Racing a fost ucis. Brava Barra de Independiente a fost principalul suspect. Independiente și Racing (ambele din orașul de Avellaneda, în Buenos Aires Mare) au o rivalitate foarte mare (au format Derby-ul Avellaneda), al doilea cel mai important derby din Argentina, dar și cel mai aprig (de remarcat este faptul cã stadioanele lor sunt la doar 300 de metri unul de altul).
În 2002, guvernul argentinian a anunțat mãsuri de securitate de urgențã din cauza violențelor din fotbal care s-au soldat cu trei morți și sute de rãniți în doar douã sãptãmâni. Guvernul a anunțat pedepse mai aspre pentru infractori, inclusiv pedepse cu închisoarea pentru posesia de arme de foc sau focuri de artificii pe stadioane. Argentina. "se mândrește”, de asemenea, cu trei dintre grupãrile cele mai periculoase din lume: Los Diablos Rojos (de la Independiente), los del Borrachos Tablón (de la River Plate) și La 12 (de la Boca Juniors).
În 2002, un investigator în domeniul huliganismului din fotbalul din Argentina a declarat cã violența din fotbal a devenit o crizã naționalã, cu aproximativ 40 de oameni uciși la meciurile de fotbal, în ultimii zece ani.
În sezonul 2002 au existat cinci morți și zeci de rãniți în urma atacurilor cu cuțite și a incidentelor cu arme de foc. La un moment dat sezonul a fost suspendat și dezordinea socialã din țarã a încetat.
Primul deces în 2002 a fost la un meci între rivalii feroce ai echipelor River Plate și Boca Juniors. Meciul a fost suspendat, iar un fan a fost împușcat mortal. Se pare cã Boca Juniors, unul dintre cele mai mari cluburi din Argentina, are cel mai mare grup organizat de suporteri fanatici Brava Barra din țarã (este similar cu Barras Bravas de Independiente și River Plate), cu liderul lor, așa-zisul Rafael Di Zeo, susținând în 2002 cã au avut peste 2000 de membri (cu toate acestea existã îndoieli cu privire la fiabilitatea acestor informații).
În 2005, un jucãtor de fotbal, Carlos Ezcurra, a fost împușcat și grav rãnit de cãtre un ofițer de poliție atunci când fanii rivali s-au rãsculat în timpul unui meci din Primera B Nacional împotriva rivalilor locali de la Mendoza (dar nu un derby) - San Martín de Mendoza și Godoy Cruz Antonio Tomba.
În timpul Cupei Mondiale FIFA 2006 din Germania, a existat o confruntare între 6 membri ai Brava Barra de Independiente și 16 membri ai Barras Bravas de Boca Juniors și Defensa Justicia y (ultimele douã au fost împreunã). Ca rezultat al luptei, un susținãtor al lui Boca Juniors a trebuit sã fie internat în spital.
În 2007, în timpul meciului de promovare / retrogradare din playoff-ul sezonului 2006-2007 dintre Nueva Chicago și Tigre (pe stadionul Nueva Chicago), a izbucnit o luptã între Barras Bravas ale celor douã echipe pentru cã a fost dat un fault pentru Tigre în minutul 92 (care a și câștigat meciul cu 2-1, un rezultat care a retrogradat-o pe Nueva Chicago în divizia a doua). Barra Brava de Nueva Chicago au invadat terenul și au fugit spre sectorul de stadion ocupat de suporterii echipei Tigre pentru ai ataca. În urma acestor violențe a murit un fan al echipei Tigre.
La data de 19.03.2010, într-un bar din Rosario, fostul lider al Brava Newell's Barra Old Boys (Roberto "Pimpi" Camino) a fost împușcat și a murit mai târziu la spital.
Camino și sub-grupul sãu au condus Barra Brava Newell's Barra Old Boys între anii 2002 - 2009, anul în care au fost expulzați din acestã grupare atunci când au fost învinși de un alt sub-grup, care dominã în prezent La Hinchada Más Populare (numele Boys la Newell's Old Barra Brava).
În dimineața zilei de 04 iul 2010 (a doua zi dupã meciul dintre Argentina și Germania, meci pentru sferturile de finalã din Campionatul Mondial FIFA 2010), din Cape Town, Africa de Sud, a existat o luptã între bandele Barras Bravas ale echipelor Independiente și Boca Juniors. În timpul luptelor un membru al Brava Barra Boca Juniors și-a pierdut cunoștiința dupã ce a fost bãtut brutal de cãtre fanaticii lui Independiente. A fost dus la un spital din oraș și a murit acolo pe 05 iulie.
Între anii 1924 - 2010 au fost 250 de decese legate de fotbalul argentinian (fãrã sã-i socotim pe cei 300 de suporteri argentinieni morți în Peru în 1964).
Brazilia
Suporterii Brazilieni se adunã în grupuri organizate, considerate de multe ori organizații criminale care diferã în multe aspecte de huliganii europeni. Aceștia acționeazã în calitate de susținãtori principali ai fiecãrui club și vând produse promoționale și de multe ori chiar bilete. Organizațiile au pânã la 50 de membri și sunt adesea implicați în activitãți criminale, altele decât luptele, cum ar fi drogurile sau amenințãrile la adresa jucãtorilor. Acești fani fac alianțe cu alte "torcidas organizadas" așa cum sunt numite, cum ar fi alianța dintre Força Jovem Vasco (CR Vasco da Gama), Galoucura (CA Mineiro) și Mancha Verde (SE Palmeiras). Aceștia programeazã lupte împotriva grupãrilor rivale, unde mulți sunt rãniți și uciși.
AMERICA DE NORD
Mexic
Huliganismul din fotbalul Mexican pare a fi chiar mic, dar au existat unele incidente, cum ar fi confruntarea la scarã micã dintre fanii echipelor Monterrey și Morelia, la un meci de Primera Division pe stadionul Monterrey în 2003.
În iunie 1998., un om a murit și mai multe persoane au fost rãnite când fanii mexicanii s-au revoltat pe echipa naționalã de fotbal a Mexicului care a pierdut meciul cu Germania în Cupa Mondialã, un rezultat care a eliminat Mexicul din turneu. Dupã meci, sute de scutieri au fost aduși pentru a restabili ordinea, deoarece fanii au fãcut jafuri și au creat dezordine. Apoi fanii s-au ciocnit cu poliția, iar mulți dintre ei au fost rãniți sau arestați.
Statele Unite ale Americii
În timp ce fotbalul (SOCCER, în Statele Unite) este considerat ca un eveniment de familie, violențele apar și aici.
La 20 iulie 2008, într-un meci amical dintre echipele Columbus Crew (Major League Soccer) și West Ham United (English Premier League), în Columbus, Ohio, a izbucnit o luptã între fanii rivali. Poliția estimeazã cã mai mult de 100 de persoane au fost implicate.
EUROPA
Portugalia
Huliganismului din fotbalul Portughez nu este o problemã foarte gravã, dar unele echipe au propriile lor grupuri de huligani, care pot fi foarte violenți atunci când reputația lor este în joc. Unele echipe ca FCPorto, SL Benfica, Sporting Clube de Portugal au GALERII foarte”bazate”. FC Porto are grupul (galeria) Dragões Super. SL Benfica are, de asemenea, douã galerii: una oficialã - Vermelhos Diabos și alta neoficialã numitã - No Name Boys (cea mai periculoasã). Sporting CP are trei galerii. Cele mai mari galerii de suporteri din Portugalia sunt Juve Leo sau Leonina Juventude împreunã cu Directivo Ultras XXI și Torcida Verde. Juventude Leonina este, de asemenea, cea mai mare galerie din Portugalia (din 1976).
Croația
Huliganismul din fotbalul Croat a creeat revolte peste resentimentele inter-etnice și politicã, care au fost reaprinse de destrãmarea federației iugoslave din anii 1990.
Douã dintre galeriile cele mai cunoscute sunt Huligan Torcida (Hajduk Split) și Bad Boys Blue (Dinamo Zagreb).
La 13 mai 1990 (înainte de a se rupe Iugoslavia), clubul sârb Steaua Roșie Belgrad a fost la Zagreb sã joace cu Dinamo Zagreb pe Stadionul Maksimir. Steaua Roșie a adus peste 3.000 de fani la jocul cu regretatul Željko Ražnatoviæ (cunoscut sub numele de Arkan), un lider paramilitar sârb, acesta fiind un membru proeminent al galeriei. Înainte de meci a avut los o serie de lupte mici. Poliția a adus ca întãriri vehicule blindate și tunuri de apã. Luptele au durat peste o orã și sute de oameni au fost rãniți.
O altã mare confruntare între suporteri a avut loc la Praga, în 2008. Huliganismul din fotbalul din Croația este, uneori, în legãturã cu rasismul și naționalismul.
De asemenea, tensiunile etnice între croați și sârbi au condus la lupte și la un meci de fotbal în Australia. La 13 martie 2005, Sydney Unite (acolo sunt mulți imigranți croați) și Bonnyrigg Eagles (aici sunt mulți imigranți sârbi) s-au întâlnit la Sydney în New Souț Wales din Premier League. Aproximativ 50 de fani s-au bãtut, aceasta ducând la rãnirea a doi ofițeri de poliție și cinci fani rãniți și arestați. Federația NSW pornit o anchetã a evenimentelor. Ambele cluburi au negat cã lupta a fost motivatã rasial sau cã a existat rivalitate etnicã.
Franța
Huliganismul din fotbalul din Franța este înrãdãcinat în conflicte sociale și rasism. În anii 1990, fanii echipei Paris Saint Germain (PSG) s-au luptat cu suporterii din Belgia, Anglia, Germania, Italia și Scoția.
Existã o rivalitate veche între nord și sud, rivalitatea dintre PSG (Paris - Nord) și O.M. (Marseille - Sud), care a încurajat autoritãțile sã fie extrem de mobilizate în timpul jocurilor dintre cele douã echipe. Luptele violente și revoltele de dupã meciuri s-au lãsat inclusiv cu incendieri ale mașinilor, spargerea vitrinelor magazinelor, dar și cu depunctarea echipelor.
La 24 mai 2001, cincizeci de persoane au fost rãnite în lupta care a izbucnit la un meci între PSG și clubul turc Galatasaray, la stadionul Parc des Princes. PSG a stabilit un record: 571.000 dolari amendã, dar amenda a fost redusã, la apel, la 114.000 dolari. Clubul Galatasaray a fost amendat inițial 114.000 dolari de UEFA, dar amenda a fost de asemenea redusã, în final, la 28.500 dolari.
În mai 2001, șase fani PSG au fost arestați și acuzați de agresiune. Cei șase au fost suspectați cã ar fi intrat în mod deliberat la peluza din stadionul Parc des Princes unde erau fanii francezi de origine turcã. Cei șase au avut interdicție pe toate stadioanele de fotbal pe durata procesului lor.
La data de 11.24.2006 un fan PSG a fost împușcat și ucis de poliție și un altul rãnit grav în timpul luptei dintre fanii PSG și poliție. Violențe au avut loc și dupã ce PSG a pierdut cu 4-2 meciul cu Hapoel Tel Aviv. Pe Stadionul Parc des Prince, în meciul retur de Cupa UEFA, fanii PSG au urmãrit un fan al Hapoel Tel Aviv strigând sloganuri rasiste și antisemite. Un ofițer de poliție în civil, care a încercat sã-l protejeze pe suporterul lui Hapoel, a fost atacat și în haosul creat, un fan a fost împușcat mortal și un altul rãnit grav.
Germania
În Germania, unele acte de huliganism au fost legate de neo-nazism și grupuri de extremã dreapta. În iunie 1998, la Campionatul Mondial din Franța, dupã meciul dintre Germania și Iugoslavia, un polițist francez a fost bãtut de fanii germani provocându-i acestuia leziuni ale creierului. Un fan german a fost arestat și acuzat de tentativã de omor, iar în 1999, patru germani au fost condamnați pentru atac. În 2001, Markus Warnecke, suporterul german care a fost acuzat cã a condus acel atac din 1999, a fost gãsit vinovat și condamnat la închisoare cinci ani și i s-a interzis accesul în Franța pentru zece ani, dar și participarea la evenimente sportive timp de cinci ani.
În martie 2005, fanii naționalei Germaniei s-au luptat cu poliția și fanii rivali la un meci amical între Germania și Slovenia în Celje, Slovenia. Lupta împotriva poliției și a fanilor rivali a dus la distrugerea mașinilor și magazinelor, ei strigând sloganuri rasiste. Asociația Germanã de Fotbal (DFB) și-a cerut scuze pentru comportamentul huliganic al suporterilor. Ca rezultat: 52 de persoane au fost arestate (40 germani și 12 slovenii).
Dupã o înfrângere cu 2-0 în meciul cu Slovacia, în Bratislava, Slovacia, huliganii germani s-au luptat cu poliția localã și șase persoane au fost rãnite și douã au fost luate în custodie. DFB a cerut scuze din nou pentru fanii care au scandat sloganuri rasiste.
În iunie 2006, Germania a învins Polonia în meciul din Finala Cupei Mondiale de la Dortmund, care a condus la ciocniri violente. Poliția a reținut peste 300 de oameni din Dortmund și fanii germani au aruncat cu scaune, sticle și focuri de artificii în polițiști. Din cei 300 de arestați, 120 de huligani erau cunoscuți.
Cel mai grav incident a avut loc în divizia a treia (de Nord) între Herța BSC Berlin B și Dinamo Dresda, în care 23 de polițiști au fost rãniți.
Grecia
În aprilie 2007, toate stadioanele din Grecia au fost închise pentru douã sãptãmâni pentru cã un fan a murit într-o luptã pre-aranjatã între huligani, la Atena, la 29 martie. În luptã au fost implicați 500 de fani ai cluburilor rivale echipelor din Atena (Panaținaikos și AEK) și ai echipei din Pireu (Olimpiakos). Guvernul grec a suspendat imediat toate sporturile de echipã din Grecia și a rupt legãturile dintre echipe și organizațiile suporterilor lor.
Dupã un meci de divizia a doua, la 15 aprilie 2007, între Kallițea și Messiniakos, aproximativ cincizeci fani au atacat autocarul echipei Messiniakos și pe Eduardo Amorin și alți membri ai personalului din staff-ul tehnic. În aceeași zi, un alt meci din divizia a treia, între Panetolikos II și Ilioupoli a fost oprit timp de treizeci de minute atunci când jucãtorii și fanii s-au bãtut în urma unui fault. Doi jucãtori și un antrenor au fost trimiși la spital.
La 18 aprilie fanii rivali s-au ciocnit între ei, dar și cu poliția, provocând haos în Ioannina, în timpul și dupã meciul de Semifinala Cupei Greciei dintre echipele rivale locale PAS Giannina și Larissa. Nu au fost probleme în timpul jocului pe care Larissa l-a câștigat cu 2-0. Fanii au dat foc la gunoaie și au spart vitrinele magazinelor, în timp ce poliția a încercat sã-i împrãștie cu gaze lacrimogene.
La 10 octombrie 2009, un grup de aproximativ 30 de huligani au perturbat un meci de "Under 17" dintre echipele locale PAOK și Aris. Printre rãniți au fost câțiva jucãtori de la Aris și antrenorul lor, un jucãtor veteran de la PAOK și un alt oficial.
Italia
În decembrie 2001, la un meci din Liga Campionilor dintre AS Roma și Liverpool, poliția a folosit gaze lacrimogene ca sã împrãștie suporterii celor douã echipe. Patru dintre fanii lui Liverpool au fost înjunghiați.
În martie 2006, trei fani ai clubului englez Middlesbrough au fost înjunghiați în fața clubului AS Roma, la un meci din Cupa UEFA.
Dupã un weekend de violențã, în ianuarie 2007, președintele Federației Italiene de Fotbal (FIGC) a amenințat cã oprește toate meciurile de fotbal din toate ligile.Un fan Livorno a avut nevoie de 20 copci la cap dupã ce a fost atacat de fanii Fiorentinei. Aproximativ 100 de fani Atalanta au încercat sã atace autocarele în care se aflau fanii Catania și s-au luptat cu poliția, iar la un meci de Serie D, un arbitru de tușã a fost lovit cu un scaun de metal aruncat din tribunã.
În februarie 2007, Federația Italianã de Fotbal (FIGC) a suspendat toate meciurile de fotbal dupã ce un polițist a fost ucis la un meci din Serie A între Catania și Palermo. Polițistul, ofițer Filippo Raciti, a murit atunci când a fost lovit în fațã de cãtre un mic dispozitiv exploziv.
La 4 aprilie 2007, fanii lui AS Roma și fanii lui Manchester United s-au bãtut în timpul meciului din UEFA Champions Liga. Un fan al lui Manchester United a fost înjunghiat și alți unsprezece au fost dușI la spital. Doi fani ai Romei au primit, de asemenea, tratament în spital. Șeful poliției din Roma, Achille Serra, a afirmat cã acțiunea poliției a fost justificatã și cã nu va fi nici o anchetã.
Olanda
Huliganismul din fotbalul Olandez a început dupã violențele dintre suporterii echipei Feyenoord și cei ai clubului englez Tottenham Hotspur din anul 1974 la Finala Cupei UEFA. De atunci, mai multe cluburi din Olanda au fost asociate cu huliganismul, cum ar fi AFC Ajax, Feyenoord, Utrecht FC și ADO Den Haag. Rivalitatea cea mai violentã este între Ajax și Feyenoord.
La 16 iunie 1990, fanii englezi au fost arestați pentru gãlãgie în Amsterdam înainte de un meci amical.
Cea mai sângeroasã confruntare dintre huliganii din fotbalul olandez a fost bãtaia de la Beverwijk dintre Feyenoord și Ajax, din 23 martie 1997, în care mai multe persoane au fost grav rãnite și Carlo Picornie a fost ucis.
La 26 aprilie 1999, 80 de suporteri au fost arestați atunci când suporterii Feyenoord s-au revoltat dupã un meci de cupã cu NAC Breda.
Sezonul 2002-2003 a fost marcat de luptele continue dintre fanii Ajax și FC Utrecht, precum și dintre fanii Ajax și Feyenoord.
Polonia
Luptele aranjate dintre huliganii din fotbalul polonez sunt cunoscute ca ustawka. Ele au devenit cunoscute în Polonia la sfârșitul anilor 1990.
La 30 martie 2003, s-a raportat cã poliția polonezã a arestat 120 de persoane, deoarece suporteri rivali s-au luptat în timpul unui meci dintre Slask Wroclaw și Arka Gdynia. În timpul revoltelor, huliganii au aruncat cu pietre și s-au bãtut cu cuțite și topoare. Una dintre victime a fost grav rãnitã, iar mai târziu a murit în spital.
În sezonul 1998-99 al Cupei UEFA, fotbalistul italian Dino Baggio, de la FC Parma a fost înjunghiat în cap de un suporter al echipei Wis³a Cracovia.
Serbia
Grupurile cele mai proeminente de huligani sunt asociate cu Belgrad și Serbia, douã cluburi principale: FK Partizan Belgrad și Red Star. Acestea sunt cunoscute ca Grobari (Gravediggers = Groparii) și Delije (Heroes = Eroii). FK Rad este un alt club din Belgrad , dar mai puțin cunoscut, ai cãrui huligani sunt cunoscut pe plan local ca "United Force". Au fost implicați în mai multe incidente violente. Acest grup este cunoscut ca un susținãtor al ideilor naziste.
La 2 decembrie 2007, un ofițer de poliție în civil a fost grav rãnit, când a fost atacat în timpul unui meci sârb din Superliga, dintre Steaua Roșie Belgrad și Hajduk Kula.
La 14 aprilie 2008, un suporter a fost ucis lângã Novi Sad, dupã ciocniri între Grobari FK Partizan și fanii de FK Voivodina. În aceeași sãptãmânã, dupã un meci Steaua Roșie Belgrad - Partizan, trei persoane au fost rãnite și un autobuz a fost distrus de huligani.
La 19 septembrie 2008, un huligan sârb a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru un atac împotriva unui ofițer de poliție, tot la un meci dintre Steaua Roșie Belgrad și Hajduk Kula.
Suedia
Huliganismul a început în Suedia, în secolul 20 cu fanii echipelor AIK și Djurgårdens. Primele lupte dintre huligani s-au raportat în Stockholm. Huliganismul modern a început în 1970, când fanii IFK Göteborg au invadat terenul, au distrus porțile și s-au bãtut cu poliția la sfârșitul unui meci în care a retrogradat echipa Göteborg din Allsvenskan.
Cinci cluburi mari care au huligani organizațI în grupuri sunt AIK (Firman Boys), IFK Göteborg (Wisemen), Djurgårdens IF (DFG), Hammarby IF (KGB)și Helsingborgs IF (Frontline). Dar multe alte cluburi de fotbal cluburile de hochei pe gheațã au grupuri cu activitãți huliganice.
În iulie 2002, un membru al grupãrii Wisemen a fost ucis dupã o luptã pre-aranjatã împotriva celor din Firman Boys.
Spania
Huliganismul din fotbalul spaniol provine din trei surse principale. Prima sursã este rasismul împotriva jucãtorilor negri care au fost șI victime. Samuel Eto'o, un fost jucãtor la FC Barcelona, din Camerun, a denunțat problema. A doua sursã este rivalitatea puternicã între Real Madrid și Barcelona. Dupã transferul de la Barcelona la Real Madrid al jucãtorului Luís Figo, pe tadionul Barcelonei s-a declanșat o reacție puternicã. Mulțimea a aruncat cu sticle, telefoane mobile și alte lucruri (inclusiv un cap de porc). Huliganismul este, de asemenea, adânc înrãdãcinat în diviziunile (unele ultras ale lui Real Madrid sunt legate la grupuri franquista) și mișcãrile Independentist în Catalonia (cum ar fi FC Barcelona) și regiunea bascã.
În 1998, un suporter al lui Real Sociedad a fost ucis de un fan Atlético Madrid, care fãcea parte dintr-un grup neo-nazist, chiar înainte de un meci dintre aceste douã echipe.
În 2003, un susținãtor al lui Deportivo La Coruña a fost ucis în revoltele huliganilor Deportivo, când a încercat sã protejeze un suporter al echipei adverse, SD Compostela.
În 2007, au existat acte de huliganism înainte de un meci între Atletico Madrid și Real Madrid, cu mai multe mașini distruse și polițiști rãniți de rachete de semnalizare și sticle.
Turcia
Conform Turkish Daily News, grupurile huliganice sunt bine organizate, au proprii lor "liderii", și, adesea, organizeazã lupte de stradã. Aceste grupuri au un "racon”(codul de conduitã), care prevede cã rivalul trebuie sã fie rãnit, nu omorât și cã o loviturã de cuțit trebuie sã fie datã mai jos de talie.
Probleme au apãrut în timpul meciurilor dintre rivalii Galatasaray Istanbul și Fenerbahce. Cu toate acestea, Federația Turcã de Fotbal a înãsprit securitatea pentru a încerca sã combatã huliganismul. În timpul Finalei Cupei Turciei din 2005, dintre Galatasaray și Fenerbahçe, 8.000 de polițiști, delegați și oficiali au fost angajați în acțiuni de prevenire a violențelor.
În 2006, Federația Turcã de Fotbal a introdus noi mãsuri pentru a combate amenințarea de huliganism și-au fãcut noi reglementãri care sã permitã Comisiei de Disciplinã a Ligii Profesioniste de Fotbal amendarea cluburilor cu pânã la 250 mii YTL pentru comportamentul fanilor lor. Repetarea infracțiunii ar putea aduce o amendatã de pânã la 500 mii YTL. În ciuda rapoartelor Federației de Fotbal, poliția turcã crede cã huliganismul din fotbal nu este o amenințare majorã și cã "incidentele sunt izolate".
Înainte de semi-finala Cupei UEFA, dintre Galatasaray cu Leeds United AFC din anul 2000, doi fani Leeds, Cristofor Loftus și Kevin Speight au fost înjunghiați mortal la Istanbul, în urma luptelor de stradã dintre huliganii turci și britanici. UEFA a permis ca meciul sã fie jucat, iar Galatasaray a câștigat cu 2-0. Jucãtorii echipei Leeds au plâns pentru fanii lor, iar în timpul meciului a fost afișat un banner cu un mesaj de condoleanțe pentru victime. Jucãtorii de la Galatasaray au refuzat sã poarte banderole negre pe braț. Președintele lui Leeds, la acel moment era Peter Ridsdale, a acuzat Clubul Galatasaray de lipsã de respect. De asemenea, el a dezvãluit cã jucãtorii echipei sale au primit amenințãri cu moartea înainte de meci. Scorul a fost 2-2.
Violențe au mai avut loc și între fanii Arsenal și fanii Galatasaray în finala Cupei UEFA de la Copenhaga, în care un fan Galatasary, un fan Arsenal și un danez au fost înjunghiați.
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII
De-a lungul anilor 1970 și 1980, Regatul Unit a avut o reputație la nivel mondial pentru huliganismului din fotbal, fenomenul a fost numit Boala Englezã. Cu toate acestea, guvernul britanic a dus o campanie feroce legatã de violența din fotbal. În timp ce huliganismul din fotbal a fost în creștere în alte țãri europene în ultimii ani, fanii fotbalului britanic au o reputație bunã în strãinãtate.
Anglia
Huliganismul din fotbalul din Anglia dateazã din 1880, atunci când au fost numiți roughs (durii).
La începutul anilor 1980, mulțI huligani britanici au început sã poarte haine scumpe de firmã, pentru a nu atrage atenția autoritãților. Aceasta a dus la dezvoltarea modei la firme ca: Pringle, Fred Perry, Le Coq Sportif, Aquascutum, Burberry, Lacoste, Timberland, Lonsdale, Sergio Tacchini, Ben Sherman, Ralph Lauren, Fjallraven, Barbour…
În anii 1970, s-au organizat primele grupuri de huligani care au început sã însoțeascã echipele în deplasãri: Arsenal (Gooners, țe Herd), Birmingham City (Zulus), Derby County (Derby Lunatic Fringe), Barnet (Norțern Line Service), Chelsea (Headhunters), Everton FC (County Road Cutters) (BUG Barnet), Leeds United (Leeds Service Crew), Souțampton FC (The Deceased Crew), Queens Park Rangers (Mob C, Enders Ellerslie), Burnley FC (The Suicide Squad), Liverpool FC (The Urchins), Manchester City (Guvnors, Young Guvnors, Mayne Line Service Crew), Manchester United ((Red Army), Portsmouț (6.57 Crew), Sheffield United (Blades Business Crew), Tottenham Hotspur (Yid Army), West Ham United (Inter City Firm) și Fulham FC (Thames Valley Travellers). Manchester United a fost retrogradatã în divizia a doua, iar Red Army a provocat haos pe stadioanele din toatã țara.
În martie 1978, o bãtaie generalã a izbucnit la Den în timpul unui meci de finalã în Cupa FA între Millwall și Ipswich. Lupta a început pe terase, apoi s-a extins pe teren și pe strãzile înguste din jurul stadionului. Cu sticle, cuțite, bare de fier, cu pumnii, ghete și dale de beton a plouat din cer. Zeci de oameni nevinovați, fani adevãrațI ai echipei Millwall, au fost rãniți.
La 11 mai 1985 un bãiat de 14 ani a murit la Stadionul St Andrews atunci când fanii au fost împinși spre un perete de poliție care, ulterior, sa prãbușit în urma violenței mulțimii la un meci între Birmingham City și Leeds United.
Violența pe stadioane de fotbal britanice a scãzut dupã introducerea Legii Spectatorilor de Fotbal.
La Euro 2000, echipa Angliei a fost amenințatã cu expulzarea din turneu, din cauza comportamentului fanilor.
În urma comportamentului bun din Coreea-Japonia 2002 și Portugalia 2004, reputația fanilor englezi s-a îmbunãtãțit.
La Campionatul Mondial din 2006 din Germania, au existat incidente de violențã cu peste 200 de arestãri preventive în Stuttgart (doar trei persoane fiind acuzat de fapte penale) alte 400 au fost arestate preventiv. Poliția crede cã în acea zi fiecare scandalagiu consumase în medie cam 17 litri de bere.
La Campionatul Mondial FIFA 2010, dupã meciul Germania-Anglia (4-1), nu s-au înregistrat evenimente majore.
Irlanda de Nord
Și fotbalul din Irlanda de Nord a avut desuferit din cauza huliganismului, deși este o țarã micã. Sunt cunoscute bãtãile dintre fanii echipelor Celtic și Linfield Belfast, în 1948. Liga de Fotbal din Irlanda a cam rezolvat problemele de genul acesta, cu excepția confruntãrilor minore între cluburi rivale locale și meciurile derby. Cu toate acestea, a existat o rivalitate istoricã între Linfield și Glentoran care au cam depãșit mãsura în ultimii ani, cum ar fi bãtaia din 2005 și cea din 2008.
Scoția
Celtic și Rangers sunt cele mai mari echipe din Scoția, iar rivalitatea dintre cele două echipe este una dintre cele mai vechi din lume. Rivalitatea veche este motivatã de sectarismul religios, și se referã la conflictul dintre loialiștii și republicanii din Irlanda de Nord.
Dar cea mai veche rivalitate în Scoția este între Hibernian și FC Heart of Midloțian FC și conține o urã similarã cu cea a sectelor de la începuturi pentru cã Hibernian au fost inițial o echipã de irlandezi catolici. Acest lucru a continuat sã fie o problemã între cluburi și fani pânã la mijlocul anilor 1980.
Țara Galilor
Galeria de huligani a clubului Cardiff City FC este cunoscutã sub numele de Soul Crew și a fost implicatã în multe conflicte.
În octombrie 2004, un raport al BBC spunea cã clubul Cardiff a avut cei mai mulțI fani interziși pe stadion decât orice alt club de fotbal din Ligã, cu 160 de interziceri împotriva propriilor fani, mai mult decât dublu al oricãrui alt club din țarã.
