O veche legenda indiana spune ca ar trebui sa fie 13 pentru a se schimba complet lumea. Unii cercetatori spun ca cel de-al 13-lea si cel mai mare craniu a fost deja descoperit, altii afirma ca nu se stie inca nimic despre el.

De fapt, arheologii si cercetatorii incearca in zadar de multi ani sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte. Vechimea lor a fost estimata la aproximativ 1.000 de ani si nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului. Cristalele si craniile constituie o alaturare ce a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor. De-a lungul timpului, omenirea a utilizat puterea cristalelor si a pietrelor in scopuri diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Se presupune ca oamenii acestei rase avansate foloseau cristalele pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica. In practica medicala a multor culturi stravechi, se regaseste portul la git al amuletelor si talismanelor. Se foloseau diferite pietre, in functie de boala, pentru a obtine efectul tamaduitor dorit. Indienii americani si mayasii foloseau si ei cristalele pentru diagnosticarea si tratamentul diferitelor boli.Astazi, datorita dezvoltarii rapide a tehnologiei, cristalele sint folosite pentru a transmite si amplifica energiile in multe feluri. Cristalele au fost considerate talismane magice inca din Evul Mediu si in prezent, pentru multi, puterea lor supranaturala este de necontestat. In acelasi timp, craniile simbolizeaza moartea si nenorocirea si sint folosite numai in practicile magiei negre. Imbinarea dintre cele doua simboluri a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor sau a unei civilizatii pamintene superioara fiintei umane.

Intr-adevar, incepind din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate.

Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creste pe trei planuri diferite, de-lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri, se formeaza fatetele pietrei. Atunci cind un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, se observa acest lucru foarte repede pentru ca materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici. Afirm cu tarie ca acest lucru este imposibil, avind in vedere mijloacele tehnice de care dispunem astazi, a afirmat John Rowen, seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena. Modul de faurire a craniilor releva o tehnica nemaiintilnita pe Pamint.

Anna Mitchell Hedges in 2005

Tot ce pot face cercetatorii este sa astepte si descoperirea celui de-al 13-lea craniu, care ar putea face lumina in acest mister. Unii spun ca el deja a fost descoperit, dar nu i s-a dat atentie, altii ca nu se stie inca nimic despre el. In opinia specialistilor, din punct de vedere tehnic, craniile de cristal sint obiecte care nu pot fi reproduse sau realizate in zilele noastre nici de cei mai priceputi sculptori sau ingineri. Aceste teorii au dus la numeroase discutii contradictorii in privinta unui craniu de cristal studiat de exploratorul britanic Mitchell-Hedges. Acesta a prezentat craniul ca o descoperire a fiicei sale Anna, in 1924.Mitchell-Hedges a condus o expeditie la ruinele unei localitati mayase, Lubaantun, in Belize, cautind probe in ceea ce priveste existenta Atlantidei. El a povestit ca fiica sa a gasit craniul de cristal, intre vechi ruine unde a presupus ca odinioara a existat un templu mayas. Craniului ii lipsea mandibula, care a fost insa descoperita trei luni mai tirziu, la citiva metri distanta. Mitchell-Hedges a relatat ca, initial, a refuzat sa ia craniul si l-a oferit preotilor de acolo, dar ca ei i l-au dat in dar, in semn de bun ramas. Craniul a uimit prin faptul ca se asemana foarte tare cu un craniu uman, mai ales in ceea ce priveste structura maxilarului, mai precis mobilitatea mandibulei. Cercetarile de mai tirziu si studiile minutioase asupra craniului efectuate de catre specialistii de la British Museum i-au dus pe acestia din urma la concluzia ca povestea lui Mitchell-Hedges era fictiune si ca exploratorul a intrat in posesia craniului - fara a se sti prin ce metode - abia in 1943.

Unii sceptici afirma ca toata povestea descoperirii craniului este doar o inscenare facuta de cercetatorul Mitchell-Hedges, deoarece a vrut sa-i faca o bucurie fiicei sale adoptive, care, de fapt, in ziua descoperirii implinea 17 ani. La lumina, acest craniu pare sa-si schimbe culoarea, citeodata se abureste usor, existind chiar momente cind in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple.

Craniul a ramas mostenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a sustinut in continuare versiunea tatalui sau si, dupa ce s-a stabilit in Canada, a efectuat mai multe turnee in care incerca sa-i convinga atit pe oamenii de stiinta, cit si pe cei de rind ca intr-adevar acesta a fost descoperit in 1924, in vechiul templu mayas, si ca detine puteri miraculoase.Realizarea de catre oameni a craniului descoperit de Mitchell-Hedges este imposibilaCraniul Mitchell-Hedges - cum a fost botezat - cintareste aproximativ 6 kilograme. Exceptind unele anomalii de la oasele pometilor, acest craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un craniu uman.
Din cauza dimensiunilor sale s-a ajuns la concluzia ca modeleaza, mai degraba, craniul unei femei.Craniul Mitchell-Hedges a fost indelung studiat, una dintre cele mai amanuntite analize efectuindu-se in 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetatorilor li s-a parut cu atit mai misterioasa originea si modalitatea in care ar fi putut fi realizat acesta, cu cit toate indiciile le intareau convingerea ca acesta fusese sculptat impotriva axei cristalului.
Cercetatorii au concluzionat ca singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a facut cu ajutorul unei solutii obtinute dintr-un amestec de nisip de siliciu si apa.Aceasta presupunere nu a devenit totusi certitudine, pentru simplul fapt ca ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile.Concluzia expertilor a fost ca realizarea de catre fiinta umana a unei forme atit de complexe si intr-o maniera desavirsita precum Craniul Mitchell-Hedges era practic imposibila. Ei au afirmat ca, in timp ce craniul era luminat, acesta parea ca a luat foc, isi schimba culoarea si emana imagini si sunete stranii. Desi Craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esenta acestui gen de creatii, au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre ele exista o inrudire stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si compozitionale, ci prin faptul ca ele par sa ascunda un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci cind sint adunate la un loc.

The British Crystal Skull

           Au existat si exista inca numeroase convingeri, conform carora cristalul este o materie extrem de puternica, ce poate transmite si absorbi vibratii, emanind totodata un fel de energie psihica. Exista persoane care au afirmat ca, dupa ce au vizitat de mai multe ori Craniul  Mitchell-Hedges si au petrecut mai mult timp in preajma sa, s-au vindecat, chiar si de boli cronice.Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca, craniile reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pamint. S-a presupus ca aceste cranii au fost codificate si ca in ele s-au inmagazinat numeroase date valoroase cu privire la misterioasa rasa, precum si profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si o istorie completa a vietii pe Pamint.Au existat numeroase incercari de a afla aceste presupuse informatii detinute de cranii, inventindu-se diverse metode. S-a considerat ca persoanele cu capacitati paranormale puteau obtine date despre informatiile din interiorul craniilor doar meditind in preajma acestora, insa aceste incercari nu au adus rezultate concrete.Au existat si ipoteze conform carora craniile ar detine imagini despre fiinte extraterestre si istoriile altor civilizatii din univers, insa toate aceste teorii au ramas la stadiul de simple supozitii.

The Amethyst Skull

            In ciuda numeroaselor ipoteze, modul in care au aparut si au fost create craniile de cristal a ramas un mister. Nu a fost exclusa presupunerea ca aceste cranii ar reprezenta dovezile existentei Atlantidei. A existat, de asemenea, si ideea ca cele 13 cranii contin date istorice despre o civilizatie inteligenta care ar trai undeva in adincul pamintului, ascunsa de privirile oamenilor.O alta explicatie a fost ca artizanii din America Latina ar fi sculptat chiar ei aceste cranii prin metode numai de ei stiute si care nu au fost niciodata divulgate.Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii sint realizate intr-o perioada mult mai recenta decit s-a pretins si nu constituie decit incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor. In ziua de Craciun a anului 1994, o femeie se plimba prin ferma sa din apropiere de Crestone, Colorado, in San Louis Valley. In aceasta zona au fost adesea vazute lumini ciudate, OZN-uri si animale mutilate. O scinteiere de lumina produsa la nivelul solului i-a atras femeii atentia.

The Paris Crystal Skull

Un alt caz este cel al unui cercetator care a intrat in magazin pentru a filma craniul, dar cind a ajuns linga el a constatat ca aparatul de filmat nu mai functiona.Ca si celelalte cranii descoperite in America Centrala, nici acesta nu pare sa prezinte vreo urma de cioplire sau topire. El constituie o importanta descoperire in afara Americii Centrale, fiind inzestrat cu doua fete: una umana si cealalta extraterestra.

The Mayan Crystal Skull

Probabil aţi auzit, mai puţin sau poate mai multe, despre diferite organizaţii secrete, ca Masoneria, Illuminaţii, Rosacruce, Ordinul Templierilo, Thule... Ma vad nevoit sa mentionez, iarasi, numele lor aici. Nazistii si membrii Thule, credeau ca Terra are gauri la polul nord si ca in interior ar exista o alta civilizatie. Cum am mai mentionat in documentarul "Hitler si Atlantida", exista ipoteze si calcule corecte din punct de vedere fizic si matematic in privinta existentei unui portal la polurile Terrei. Atunci, poate cei care au existat candva si au locuit Atlantida, oriunde ar fi fost aceasta, fie ea sub Antarctida, in Marea Mediterana sau undeva intre Spania si Groenlanda au gasit acest portal si au reusit sa evadeze spre alta lume. Marele matematician Euclid avea formulata o teorie conform careia, nu doar Terra ar fi "gaurita" ci si alte obiecte din Sistemul nostru Solar, iar Hubble confirma perfect aceste calcule prin poze uimitoare... Exploratorii care au atins Polul notau in jurnale ca au intilnit raulete cu apa calda, seminte de fructe exotice, poenite cu flori...Insa aceste lucruri nu prea au fost relatate intr-un mod deschis publicului. Si chiar de s-a spus ceva...

Secretele mari sunt protejate de incredulitatea publica. Se pare ca S.U.A detine toate satelitele care supravegheaza polurile. De asemenea, uriasa afacere de succes cu Alaska se pare ca a fost o intelegere facuta pentru alte scopuri. Si ma mai pune pe ganduri si descoperirea din Bucegi. Sunt 95% convins ca intr-adevar exista ceva la poluri. Anul acesta, in luna iunie (daca nu ma inseala memoria, caci site-ul respectiv a fost eliminat...), era planificata o ampla expeditie  spre Polul Nord cu scopul declarat - gasirea gaurii. Cel care urma sa conduca  aceasta expeditie a murit...E deja de la sine inteles ca in circumstante  stranii. Oricat de sceptici nu am incerca sa fim, poate doar din lipsa dorintei  de a accepta asa ceva, poate din incredibilitatea acestor idei nu putem  contesta lucruri palpabile, reale. Oare aceste 13 cranii nu sunt la fel de  faimoase ca si Sf.Graal? Dar poate totul e un joc, ei ne dau informatia, ne  lasa sa vedem si locurile lipsa. Tot ceea ce credem ca descoperim poate e deja  de mult pus acolo pentru noi. Suntem ca niste copilasi care intra in casa si  descopera uimiti bomboane ascunse prin diferite colturi ale casei, si in  mandria lor motivata de infantilitatea aparent vesnica aleargam spre parinti sa  ne laudam cu bogatiile gasite... Si ei zambesc. Zambesc, caci stiau dinaintea  noastra.