Misterul marelui mormant
Inca si astazi piramidele sunt considerate de oamenii de stiinta (dar nu si de cei care cunosc simbolistica si mistica - conceptul lor religios) ca fiind morminte construite pentru faraoni.
A fost oare construit acest colos egiptean pentru a conserva mumia faraonului?
Au fost taiate mai mult de 80 milioane de picioare cubice din calcar de Turah si in granit adus de departe de la Syene pentru a satisface capriciul unui rege?
Atat cat stiu istoricii prudenti nu s-a gasit in marea Piramida nici un aparat funerar. Pe peretii laterali interiori piramida nu contine inscriptii ori sculpturi reprezentand scene din viata defunctului asa cum adapostesc toate celelalte bolte ale mormintelor egiptene. Tot spatiul interior este gol, lipsit de obisnuitele ornamente ce placeau faraonilor. Nici urma de ornamentatie in unul din cele mai importante morminte din Egipt.
O alta evidenta concludenta pentru egiptologi este receptacolul gol de granit rosu neacoperit, pus in camera regelui. Partile laterale ale acestuia nu contin textele, memorialul grafic si figurile religioase ce apar de obicei in situatii similare. De ce s-au amenajat canalizari de aerisire intre cavou si aerul exterior? Aerul deterioreaza mumiile si nimeni nu ar fi avut voie sa mai intre acolo, ori mortii nu respira. S-a plasat totodata o a doua camera, "camera reginei" aproape de prima, cand niciodata, faraonii nu erau inmormantati cu sotiile lor iar aceasta a doua camera este de asemenea absolut goala lipsita de ornamentatii or scrieri, dotata cu conducte de aerisire.
Primul care a reusit sa intre in piramida a fost califul Al Mamun, aducandu-si cei mai buni oameni, ingineri si arhitecti, el a deschi piramida in anul 820. Dupa cum consemneaza scrierile arabe ale acelor vremuri descriind amanuntit incursiunile oamenilor lui Al Mamun, inauntru nu se afla numic. Prima si unica scriere ce s-a descoperit vreodata in piramida de catre colonelul britanic Vyse, era formata din …trei cuvinte. Acestea erau semnele imprimate de taietorii in piatra pe suprafata bruta a dalelor. Ele purtau numele a trei suverani (?) - Khufu, Khnem-Khufu si Khnem. Ele erau trasate cu o vopsea rosie ca toate semnele zidarilor din Egipt. Egiptologii sustin de spre Khufu ca ar fi faraonul din cea de-a patra dinastie Cheops. Statuia lui Cheops nu a fost gasita niciodata in interiorul piramidei.
Dar la ce foloseau oare piramidele? Ele aveau un rol foarte profund in intreaga religie a egiptului reprezentand cele 3 stele din braul lui Orion si nu intr-un songur ritual funerar al unui rege. Precum Sfinxul, ele erau consacrate ritualurilor luminii caci numele pe care vechii egipteni la-au dat piramidei era "Lumina" si erau facute dupa niste calcule astronomice foarte exacte. Experientele realizate recent de piramidologi moderni au descoperit ca o forma piramidala perfecta (ce respecta proportia numarului de aur) precum in cazul marii piramide din Egipt, prezinta capacitati uimitoare. Gordon Hughes, un cunoscut piramidolog american realizeaza de mult in atelierul sau din Dorset experiente cu mici piramide. Sub efectul piramidei, o lama tocita asezata banal in mijlocul ei se reascute dupa cateva ore. Ea are un efect uimitor asupra cresterii plantelor, imbunatateste gustul alimentelor, reda prospetimea apei etc.
Egiptenii cunosteau efectul de piramida ca dovada, proportiile si amplasamentele interioare exacte in locul cu efect maxim. Psihanaliza confirma pe deplin pe baza textelor existente a constructiilor, a artelor, tehnologiei si stiintelor respectivelor timpuri ca acei oameni nu ar fi cheltuit atata energie doar ca sa se iluzioneze. Toti anticii ii admirau pentru intelepciunea lor. Istoricii vechi si istoria confirma ca egiptenii erau un popor pe care nu il puteai duce de nas. Toate marile scoli ale lumii antice erau in Egipt. Cei care intr-adevar cunosc
Textele Piramidelor, simbolistica, mistica si religia acordand-o cu vechile lor stiinte care sunt vii si astazi, hermetismul (alchimia), astrologia, tarotul etc. spun ca prin natura lor egiptenii erau ezoterici. Niste "parapsihologi". Ei stiu ca piramidele erau folosite in experimentarea starilor de modificare a constiintei exact cum experimentau daunazi calugarii yoghini, tibetani fiecare cu mijloace proprii. In scrierile egiptene s-au gasit mantre ori posturi pe care azi inca le folosesc mistici tibetani pentru acelasi lucru. Pentru a obtine "iluminarea" - vechiul ideal al adoratorilor lui Ra, Zeul Luminii.
Adevarul despre blestemul lui Tutankhamon
Descoperirea mormantului lui Tutankamon, facuta de Howard Carter in noiembrie 1922, precum si descoperirile legate de cercetarea pieselor din tezaur au facut senzatie in lumea intreaga ani in sir. Muzeul amenajat in Valea Regilor este vizitat lunar de mii de amatori de arta si turisti.
Presa vremii a exagerat insa in ceea ce priveste tezaurul, dar, mai ales, in privinta blestemului, netinand cont de declaratiile oamenilor de stiinta care aratau ca in mormant nu au existat nici un fel de inscriptii care sa duca la presupusul blestem. Moartea din motive nelamurite si pana astazi a unor arheologi, egiptologi,istorici si medici a fost atunci doar o simpla coincidenta?
Pentru vechii egipteni era foarte important ca mormintele sa nu fie violate. Cu toate acestea , jefuirea lor luase proportii uriase in perioada 1200-1090 i.Chr. si a continuat aproape fara intrerupere pana la inceputul secolului trecut. Blestemul faraonilor ar fi trebuit sa-i atinga pe toti cei care au profanat mormintele, ceea ce nu s-a intamplat.
Astazi ipoteza doctorului Dean este aproape unanim aceptata. El sustine ca motivul decesului celor care au intrat in mormantul lui Tutankhamon nu este blestemul ci un soi de ciuperca (aspergillus niger) ai carei spori, patrunzand in plamani, gasesc conditii propice de germinare si se dezvolta repede formand colonii ce provoaca leziuni in tesutul pulmonar. Absorbite de sange, toxinele sunt transportate in creier si actoineaza asupra sistemului nervos central, provocand halucinatii de genul celor produse de acidul lisergic sau de mescalina.
In ciuda acestor descoperiri si a cercetarilor facute la fata locului cu mijloace moderne, „blestemul lui Tutankhamon” isi are adeptii lui, enigmaticul si senzationalul find mult mai ademenitoare.
Dupa 2 luni de la intrarea in mormantul lui Tutankhamon Carnarvon a murit. La 6 ani dupa ce acesta murise inca 12 persoane care faceau parte din echipa lui Carnarvon murisera.In anii ce au urmat, alti cativa oameni ce au avut legatura cu expeditia au murit.
Lista cea lunga cu morti a inceput in aprilie in 1923 cand Carnarvon s-a trezit in camera de hotel din Cairo simtindu-se rau.Pana cand a sosit fiul sau in camera de hotel, Carnarvon era deja inconstient. In acea noapte a si murit. Moartea sa s-a datorat unei muscaturi de tantar-muscatura identica cu cea de pe corpul mumificat al lui Tutankhamon(pe obraz).
Lista cu morti nu se oprea.Secretarul expeditiei Richard Bethell a fost gasit mort in patul sau . Radiologistul Archibald Reid, care a folosit razele X pe corpul lui Tutankhamon se plangea ca este epuizat..La scurt timp dupa intoarcerea sa in Anglia a murit.Arheologul Arthur Mace, care era unul din conducatorii expeditiei, a intrat brusc in coma si a murit ininte ca doctorii sa stabileasca diagnosticul. In 1930 doar doi din membrii echipei care au intrat in mormantul regelui mai erau in viata.
Blestemul faraonului avea efect si la jumatate de secol de la prima victima.In 1970, singurul supravietuitor al expeditiei, batranul Richard Adamson in varsta de 70 de ani, a dat un interviu la un post de televiziune.El a spus telespectatorilor ca nu crede in blestemul lui Tutankhamon.Dupa ce a plecat de la studioul de televiziune taxiul sau a fost implicat intr-un accident. Adamson a fost aruncat din masina pe strada unde avea sa fie ucis de o trasura. Era a treia oara cand cand a spus public ca nu crede in blestem. Prima oara sotia sa a murit la 48 de ore dupa aceasta remarca. A doua oara fiul sau si-a rupt coloana vertebrala intr-un accident de avion. Dupa a treia intamplare Adamson a zis: "pana acum am refuzat sa cred ca este vreo legatura intre blestem si ceea ce i s-a intamplat intamplat familiei mele.Dar acum am ceva dubii”.
In 1972 s-a ajuns la un acord ca tezaurul lui Tutankhamon din muzeul din Cairo sa fie dus la Muzeul din Londra pentru o expozitie.Transportul tezaurului a fost supravegheat de doctorul Gamal Mehrez care era directorul general al departamentului de antichitati al muzeului si raspundea de mumiile si comorile faraonilor.A spus:”Eu, mai mult ca oricare din aceasta lume am avut legatura cu mormintele si mumiile faraonilor.Si totusi sunt in viata. Nu cred nici o clipa in blestem”.
Tezaurul lui Tutankhamon a fost mutat de la muzeul din Cairo pe data de 3 februarie 1972. In acea zi doctoral Mehrez a murit subit.Avea 52 de ani.
