Triiunghiul Bermudelor - Introducere
Triunghiul Bermudelor - Part. 2
Triunghiul Bermudelor - Part. 3

     Din cele mai vechi timpuri au circulat povesti mai mult sau mai putin reale, mai mult sau mai putin credibile, referitoare la ,,corabii fantoma'' care brazdau marile si oceanele lumii, sau - mai recent - la disparitii misterioase de nave si avioane.

     În scrierile lor, Platon (filizof grec 427-347 î.e.n.) si Aristotel (savant si filozof grec, 384-322 î.e.n.) povestesc despre o mare întinsa ce se gasea spre apus de ,,Coloanele lui Hercule'' (denumire data de antici strâmtorii Gibraltar) si în adâncimea careia ar fi disparut legendara Atalantida. Noroiul si ierburile în care se împotmoleau corabiile ce încercau sa strabata aceste ape, proveneau, dupa parerea lor, de la uscatul înghitit de ape. Despre aceasta aglomerare de ierburi vorbeste si filozoful Teofrast (327-287 î.e.n.) în lucrarea sa ,,Istoria plantelor''.
     
În mijlocul acestei mari a ajuns Cristofor Columb la 16 septembrie 1492, în cursul primei sale calatorii spre ,,Lumea Noua''. Dupa doua zile de navigatie avea impresia ca vasele sale înaintau într-o veritabila preerie. Numai dupa trei saptamâni corabiile s-au gasit din nou în marea libera. Astfel, Columb lasa posterioritatii prima însemnare scrisa facuta ,,la fata locului'' privind pericolele iesite din comun ale acestei zone oceanice. Tot el este acela care a observat acolo ciudate ,,fâsii incandencente'' de ,,apa alba''. Si - ca o confirmare moderna a acestei consemnari - dupa relatarile astronautilor americani, aceste sclipiri albe sunt ultimile lumini care mai pot fi vazute pe pamânt de catre cei ce pleaca în Cosmos.

     S-a nascut astfel legenda unei mari misterioase si înfricosatoare, legenda care avea sa dainuie peste secole si sa furnizeze scriitorilor subiecte fantastice si pasionante. Astfel, catre mijlocul secolului trecut, William Robert Chambers descria aceasta mare ca pe un imens ,,cimitir de epave din toate timpurile si de toate tonajele''. În 1898 scriitorul american Thomas Janvier, a publicat o carte de aventuri al carui erou, marinarul Roger, reuseste sa se salveze de la un naufragiu pe o pluta împinsa de curenti în mijlocul oceanului. Aici, el vede o îngramapdire halucinanta de epave, pe care se aflau navigatori morti la posturile lor, sclavi în lanturi etc.

     Marea Sargaselor - caci despre ea este vorba - spaima legendara a vaselor cu pânze, este un loc de pe glob atât de singular, încât poate fi considerata ca o regiune geografica distincta. Nu este o mare propriu-zis, ci o portiune din Atlanticul de Nord, înconjurata de marii curenti ai canarelor si Golf Stream-ului, cu o suprafata de circa 6-7 milioane Km2. Iata câteva din caracteristicile acestei zone:

1) Abundenta foarte mare a speciilor de flora si fauna marina, ceea ce constituie un adevarat ,,El Dorado'' pentru naturalisti;

2) Fiind departata de orice tarmuri, ea este lipsita de aportul de apa dulce sau de gheata topita, constituind partea cea mai sarata din Oceanul Atlantic (36,5-37 la suta), care el însusi este cel mai sarat dintre oceanele lumii; 

3) Transparenta foarte mare a apelor sale (peste 65 m în adâncime);

5) În sfârsit, o stire de la începutul anului 1975, mentioneaza masuratorile facute asupra suprafetei oceanelor de catre satelitul american GEOS-C, lansat la 9 aprilie. Concluzia la care s-a ajuns este menita sa sensibilizeze întreaga lume stiintifica: câmpul magnetic terestru determina o scadere a nivelului apelor cu aproximativ 25 m pe o portiune cu un diametru de circa 200 km în periculoasa Mare a Sargaselor. Vapoarele care circula în aceasta zona sunt fortate - fara a-si da seama - sa patrunda în aceasta ,, vale'' adânca a oceanului, reducându-li-se, din diverse motive, posibilitatile de manevrare.

     Dar, Marea Sargaselor nu este decât o mica portiune în aproprierea unei alte zone a Atlanticului, care si-a câstigat în ultimul timp un trist renume, datorita numeroaselor accidente si disparitii misterioase de avioane, vapoare si oameni. Cine nu a auzit de ,,Iadul marilor'', Triunghiul negru'', ,,Cimitirul Atlanticului'', ,,Marea nenorocirii'', ,,Triunghiul Bermudelor'' ? Oricare dintre aceste denumiri ne duce cu gândul si imaginatia spre acelasi enigmatic loc de pe Terra.

     O zona a Atlanticului Occidental, în largul coastei de sud-est a Statelor Unite, formeaza un triunghi, delimitat la nord de Insulele Bermude, la vest de Florida Meridionala si la sud de Puerto Rico. Acest sector ocupa un loc primordial, tulburator, chiar inimaginabil, în inventarul mondial al misterelor înca neelucidate. Este vestitul ,,TRIUNGHI AL BERMUDELOR'', zona unde mai mult de 100 de vapoare si avioane s-au evaporat, pur si simplu - în cea mai mare parte dupa anul 1945 - si unde peste 1000 de vieti omenesti au fost pierdute în cursul ultimelor decenii. Disparitiile se succeda cu o frecventa care pare în crestere, desi rutele maritime si aeriene sunt mult mai frecventate, cercetarile sunt mai asidue, posibilitatile stiintifice si tehnologice de studiu sunt mai complexe si mai perfectionate, iar rapoartele mai atent si mai competent întocmite decât altadata.

    Sa alegem punctul de plecare începutul secolului XIX pentru un motiv simplu: atunci, istoria navigatiei cunoaste o cotitura cruciala, trecerea de la vasele cu pânze la cele actionate de forta aburului.
    În 1819, corabia cu pânze si cu aburi ,,Savannah'', traverseaza Atlanticul în ,,timpul record'' de 25 zile, lasând în urma ei, din portul britanic Liverpool pâna în portul american New Orleans, cea mai lunga dâra de fum din câte se pomenise vreodata. De la acea data, numarul vapoarelor se mareste vertiginos si continuu. Un singur secol avea sa treaca si oceanele lumii urmau sa fie brazdate de zeci de mii de vapoare, veritabile uzine si hoteluri plutitoare înlesnind transporturile si comunicatiile intercontinentale, marind implicit si numarul accidentelor si observatiilor din Triunghiul Bermudelor sau din alte zone.

Iata, asadar, istoria disparitiilor:

     Lista victimelor pare a fi deschisa înca în august 1800 de catre vasul militar american ,,Insurgent'', care dispare fara urme în Triunghi, cu cei 340 de oameni pe care-I avea la bord.

     În 1840, ,,Rosalie'', nava franceza cu vele, în drum spre Havana, este descoperita pustie, cu pânzele ridicate si încarcatura în stare buna, locuita doar de un canar, pe jumatate mort de foame în colivia sa. Expertii care au examinat nava, au ajuns de comun acord la concluzia ca, cei care au fost pe acest vas, ,,din cauza unor motive necunoscute, au înnebunit brusc si ca urmare, echipajul si pasagerii au parasit în graba vasul''.

     În 1854, goleta ,,Bella'' dispare total în Triunghi, fara indicarea precisa a locului, din lipsa de informatii.

Cazul urmator, al vasului fantoma ,,Marie Celeste'', a facut multa vâlva la vremea sa, nefiind elucidat nici astazi. De aceea, ne vom opri asupra lui cu mai multe amanunte, socotindu-l nu numai foarte interesant, ci si deosebit de reprezentativ pentru toata suita de disparitii misterioase de atunci.

     În 1880, fregata scoala ,,Atlanta'', plecata din Bermude spre Anglia, a disparut fara ca sa lase urme, cu toti cei 290 de elevi marinari aflati la bord.

     1902: Vasul german cu trei catarge ,,Freya'', paraseste Manzanilla (Cuba) îndreptându-se spre Chile si este descoperit 17 zile mai târziu distrus în parte, fara nici o persoana la bord. Ancora mai atârna înca; nu se semnalase timp nefavorabil.

     La 13 octombrie 1913, Albert Juel, proprietarul unui avion de mica putere, caracteristic epocii sale, decoleaza din Hampstead în directia Stat-Island.
Desi ziua este senina, iar Juel trebuia sa zboare deasupra uneia dintre cele mai populate zone ale Cubei si deasupra marii strabatute de numeroase vase, el nu a ajuns niciodata la destinatie si nu s-a mai aflat nimic despre el. Aceasta este socotita prima disparitie misterioasa în oceanul aerian.

     În 1918, vasul de aprovizionare ,,Cyolops'', 19000 t plecat din Barbade cu 309 persoane la bord, dispare fara sa lase urme în Triunghiul Bermudelor.

     Capitanul mancell James, zbura la 29 mai 1919 din Lsee, statul Massachussetts, S.U.A. El comunica prin radio ca intentioneaza sa aterizeze pe aerodromul Mitchell, Long-Island, dupa care dispare fara nici o urma, desi a fost intens cautat.

     În 1921 lânga tarmurile Floridei, a fost gasit vasul american cu 5 catarge ,,Carol Dearing'' care cu numai doua zile mai înainte, mai circula înca normal pe mare. Acum însa, nici echipajul, nici încarcatura, nici barci de salvare nu se mai aflau la bord. În cabine domnea dezordinea. Cârma era avariata, roata cârmei zdrobita. Un amanunt interesant: pe catarg flutura steagul care semnaliza ,,Am pierdut controlul asupra vasului''.

     În 1925 Cargoul ,,Cotopaxi'' plecat din Charleston spre havana, se scufunda în mod inexplicabil.

     1926 ,,Suduffco'', plecat din Port-Newark, dispare cu cei 29 de aomeni ai sai.

     În luna februarie 1928, celebrul aviator american Charles Lindbergh, pionierul transversarii în zbor a Atlanticului, nota în timpul unei curse între Havana si Mexico City: Pe când se lasa noaptea, la scurta vreme dupa ce am parasit Florida, cele doua busole de la bord n-au functionat, acele lor se învârteau în toate directiile iar altimetru parca înnebunise. Nu ma puteam orienta dupa stele din cauza cetii dense si n-am regasit drumul decât dimineata când ma aflam deasupra Insulelor Bahamas''

     În acelasi an, un accident celebru despre care avea sa se vorbeasca mult timp. La 10 iunie 1928, din Bergen, Norvegia, a decolat marele hidroaviaon ,,Latham-47'', condus de doi piloti eminenti, norvegianul Dietrihsen si francezul Guibaud. La bordul hidroavionului se afla si marele explorator polar Amundsen, care se grabea sa vina în ajutorul echipajului de pe dirijabilul ,,Italia'', aflat în nenorocire, undeva la nord de insula Spitzbergen. Comandantul dirijabilului era Umberto Nobile . dar ,, Latham''-ul nu a ajuns niciodata la Spitzbergen. El a pierit undeva în Marea Barentz si nici pâna astazi nu se stie ce s-a întâmplat. (Jumatate de secol mai târziu, în 1978, când Umberto Nobile împlinea venerabila vârsta de 93 de ani, acesta a fost complet reabilitat, negasindu-I-se nici o vina în suita de întâmplari tragice din 1928).

     În 1932, bricul ,,John and Mary'', afost gasit la 50 de mile sud de Bermude, cu pânzele legate, cu carena proaspat vopsita, fara nici un om la bord.

     Catre sfârsitul anului 1935, vasul ,,Dahma'' este gasit în largul insulelor Bermude, fara echipaj cu pânzele sfasiate si catargele trântite în apa.

     La 12 august 1937, cvadrimotorul sovietic ,,N-209'' decoleaza din Moscova în directia Americii de Nord, dar dispare subit deasupra Polului Nord. Avionul este pilotat de 6 aviatori de înalta calificare. O comisie guvernamentala a dirijat cercetarile de cautare a celor 24 de avioane sovietice si 7 din alte tari, a spargatoarelor de gheata si a grupelor terestre. Dar totul a ramas fara nici un rezultat.

     Spre sfârsitul anului 1939, cargoul cubanez ,,Rubincon'' a fost gasit pustiu în largul peninsulei Florida. Vaporul era în stare excelenta, toate lucrurile echipajului se aflau pe bord. Un singur câine ratacea flamând pe punte.

     În februarie 1940, este descoperit vasul ,,Gloria-Golite'' din St-Vincent, la 200 mile sud de Mobile, în Golful Mexicului. Vasul era pustiu si totul era în ordine la bordul lui. Nimic nu indica o cauza a parasirii nici un indiciu nu lasa sa se întrevada motivul disparitiei echipajului.