Între documentele dovedind o "colaborare" între oficialitatile americane si extraterestrii, un loc aparte se cuvine celor care vorbesc de misteriosul grup „Majestic-12”. S-a suspectat ca aceste documente au fost fabricate de un birou Air Force de la baza Kirtland, pentru a discredita investigatorii OZN si a deruta marele public.
Povestea începe în 1980, cand ufologii Stanton T. Friedman, Bill More si cineastul Jaime Shandera proiectau realizarea unui film despre OZN-uri. Filmul nu a mai fost facut, dar la 11 decembrie 1984 Shandera a primit, prin posta, de la un expeditor necunoscut din Albuquerque (unde se afla si baza Kirtland...) o rola de film de 35 mm alb/negru, nedevelopat. Dupa developare, s-a vazut ca filmul continea fotocopiile unui document de opt pagini clasificat „TOP SECRET/MAJIC”. Documentul era facut, aparent, în 18 noiembrie 1952, de contraamiralul Roscoe H. Hillenkoetter (fost director al CIA) si era destinat, ca o informare preliminara, generalului Dwight D. Eisenhower, care fusese declarat, cu putin timp înainte, presedintele ales al Statelor Unite. În rezumat, documentul afirma ca la 24 septembrie 1947 presedintele Truman a autorizat secretarul de stat pentru aparare James Forrestal sa înfiinteze un grup de lucru ultrasecret, numit Majestic-12, pentru monitorizarea, de la cel mai înalt nivel, a fenomenului OZN. Grupul urma sa raspunda doar în fata presedintelui american. Din grupul Majestic-12 faceau parte 12 personalitati de prim rang din epoca. Informarea mai confirma prabusirea unui OZN la Roswell, ca si capturarea cadavrelor unor mici fiinte umanoide. Se facea aluzie si la o a doua prabusire, a unui obiect similar. În martie 1985 Jaime Shandera si Bill Moore intra, pe o cale ciudata, în posesia unui alt document, trimis la 14 iulie 1954, generalului Twining, de Robert Cutler, asistent special al presedintelui Eisenhower si facand referire la „MJ-12 Proiect de studii speciale”. Ulterior vor aparea numeroase alte scrieri si documente, în care grupul „Majestic-12” poarta denumirile de Majic-12 (de unde nivelul de secret „majic” de pe documentul primit de Shandera), MJ-12, Majority-12, Majesty-12 etc.
Timp de peste doi ani, Moore, Shandera si Friedman nu au dat publicitatii documentele MJ-12 primite, deoarece li s-au parut suspecte si nu au gasit si alte dovezi, din surse independente. În acest timp, se pare ca expeditorii documentelor si-au pierdut rabdarea si au întins aceeasi nada si altor ufologi cunoscuti, între care lui Jenny Randles, Whitley Strieber si Timothy Good. Ultimul, renumit investigator OZN britanic, a introdus aceste documente într-o carte pe care o avea sub tipar. Ulterior, chiar si dupa anul 2000, au continuat sa apara noi documente MJ-12. Lista lor poate fi gasita pe Internet. Scepticii au descoperit în redactarea textelor neglijente care nu aveau ce cauta în documente de un asemenea nivel. Semnatura presedintelui Truman era practic identica cu cea de pe o alta nota. În 1984 toti cei 12 presupusi membrii ai MJ-12 erau morti. Profesorul Eric E. Walker, care în perioada 1949-59 fusese secretarul Consiliul pentru Cercetare si Dezvoltare, care se putea ocupa si de OZN-uri, opina ca documentele MJ-12 sunt contrafacute, dar a admis ca a existat un grup de tipul MJ-12. În urma unor interpelari, oficialitatile au declansat mai multe anchete. Un agent FBI implicat a declarat ca se simte frustrat deoarece „a batut la toate usile din Washington pentru aceste documente MJ-12” dar tot ce a aflat a fost ca hatisul nivelurilor de secret este atat de încurcat încat „nici Guvernul nu stie ce stie si ce nu”, deci n-ar fi de mirare ca nici o ancheta sa nu poata stabili daca documentele în cauza sunt autentice sau false... Unii investigatori, de pilda Stanton Friedman, Timothy Good sau Linda Moulton Howe sunt si azi convinsi de existenta grupului Majestic-12. Chiar daca documentele ar fi false, spun ei, informatiile din ele ar putea fi adevarate.Alti cercetatori, cum ar fi Philip Klass, Kevin Randle, Donald Schmitt, sunt convinsi ca documentele MJ-12 sunt de la un capat la altul contrafacute. Totusi datele evocate de aceste documente sunt extrem de meticuloase, semnaturile, antetele etc., par si ele autentice. Efortul de a fabrica astfel de documente necesita cunostinte, relatii, timp si resurse iesite din comun. Ce scop justifica un atare efort? În plus, nici autoritatile, nici presupusul grup MJ-12 (ipoteticii succesori ai celor din anii cincizeci) n-au reactionat în nici un fel la aparenta încalcare a legii facuta prin publicarea documentelor, desi se facuse între timp destula valva în jurul lor.
